Capitolul XIV

   
Axel POV:

     Ei bine pot să spun că nu mă aşteptam la reacţia asta. La orice dar nu la despărţirea asta bruscă. Deşi pot să spun că o meritam puţin. Oricum, sper să meargă. Atâta timp cât gaşca nu mă dă de gol, Amz nu o să afle că def fapt eu nu am plecat niciunde. Nici nu aş putea să plec. Nu mă lasă inima. 
      Am auzit zvonindu-se prin şcoală mai devreme că Adam a venit destul de şifonat azi la şcoală. Bun, a cerut-o prea mult pentru a mă mai putea abţine. Îşi fac proiectul împreună, înţeleg, dar gândurile lui era prea în viitor. Un viitor care nu va vedea lumina zilei vreodată.
       Deja s-a întunecat, iar eu am început, chipurile să împachetez pentru excursia mea la bunici. Chiar când împachetam ultima pereche de blugi se aude soneria.
          --Vin acum!
        Nici nu deschid bine, căci o pereche de mâini delicate se înfoşoară după gâtul meu.
           --Dă-te!
           --Haide, nu ţi-a fost dor de mine?
           --Stai să mă gândesc. NU!
           --Păcat, eu ţi-am dus dorul.
           --Ce cauţi aici? Parcă ţi-am spus să mă laşi în pace.
           --Şi eu ţi-am spus că nu o să renunţ niciodată la tine.
           --Îmi pare rău că încă gândeşti aşa Anastasia, dar tu pentru mine nu mai însemni nimic Aşa că te rog, pleacă.
           --Bine, o să plec, dar nu o să ştii niciodată când sunt prin preajmă.
           --Călătorie sprâncenată înapoi de unde ai venit.
          Perfect, mai asta îmi lipsea, după ce că Amy vine şi pleacă val vârtej de aici lăsându-mă total în spaţiu a mai apărut şi asta. Sper doar că o să o pot ţine în frâu.

Amy POV:

          --Bravo! Ai făcut ce trebuia. Acum, trebuie să ne pregătim pentru un meci.
          --Mersi pentru susţinere. Mă gândeam la o pereche de blugi şi o bluză albă pe gât plus o jachetă, e destul de frig afară. 
          --Pot să împrumut blugii şi bluza?
          --Sigur, fă-ţi de cap.
          --Mersi!!!
          --Orice pentru tine Em.
        Măcar ea crede că am făcut ce trebuie când m-am despărţit de Axel. Măcar aşa o să pot să-mi analizez toate sentimentele mai bine. Acum că a apărut şi Erik în peisaj. Şi mai e şi Adam, nu că l-aş plăcea sau ceva, doar că nu sunt sigură nici în legătură cu el. Încă nu am reuşit să aflu cine i-a făcut vânătaia aiai urâtă.  

In mintea Anastasiei

 Anastasia pleaca destul de suparata pentru ca Axel a dat-o afara din casa iar ea stia  de Amy fosta iubire a lui Axel deoarece era cam mereu prin imprejurimi. S-a gandit sa ii faca o vizita nu prea placuta . 

 Acasa la Amy

--Fata,esti gata?
--Da imediat sa mai dau cu umpic de...
  **ding-ding-ding**soneria
--Raspund eu Amy
--Ok...spune Amy din baie
Em deschide usa iar Anastasia intra neinvitata si ii pune cutitul la gat lui EM spaunand:
--Unde ii micuta aia panarama ce mi-a facut zile fripte
--E.a ee.stt.ee su.ss in ba.baie(se balbaie Em speriata)
--NU te mai balbai atata,esti penibila si tu si mica printesa,Acum haide cu mine si arata-mi unde e baia
 Ele au urcat sus si au intrat peste Amy in baie
--Tu jigodie,la-sami prietena in pace altfel te omor.
--Bai tu micuto mai bine ai avea grija de iubitelul tau Axel.
--Tu ce vrei defapt?
--Sa il lasi in pace pe Axel!
--Doar atata?
--Da!
--Il las in pace doar daca ma ajuti sa ma razbun pe cineva?(in acel moment imi aduc aminte de raul facut de Adam)
--Amy ce ai de gand sa faci..intrerupe Em
--Iti spun tie mai incolo.
--Eu sunt Anastasia,te ajut cu placere daca e vorba de un baiat
--Eu sunt Amy si iti multumesc de ajutor