Cap X

Capitolul X


Amy coboară şi îl întreabă pe Axel unde a dispărut Adam. Acesta răspunzându-i ca a plecat deoarece bunica lui i-a telefonat, chemându-l urgent acasă.
--Dacă vrei, te ajut eu cu proiectul, măcar până se întoarce, spune Axel evitându-i privirea.
--Ok... dacă nu te deranjează. Fac cinste cu un film după ce terminăm.
--Sună bine.
***

Amy POV:

Oficial Brian mă urăşte, încă nu realizez că mi-a luat ceasul din cameră. Exact de asta o să întârzii eu acum. Ia stai un pic... aia e Em?
--Em, aşteaptă!
--Uite că nu sunt singura întârziată.
--Ce cari acolo?!?
--Ăăă proiectul la română...
--Cum am putut să-l uit, special l-am lăsat pe masa din sufragerie.
--Ce să faci, nu toţi suntem îndrăgostiţi nu?
--Bine, ce vrei să ştii?
--Cum ţi-a decurs seara, atât vreau să ştiu.
--Înafara faptului că Adam a dispărut, totul a mers bine, am făcut proiectul cu Axel, după care ne-am uitat la un film.
--Ne vedem, dacă mai şi întârzii după ce cănu am adus proiectul... nici nu vreau să mă gândesc.
--Ok, ne întâlnim la cantină.
Ora asta o să fie o plictiseală... măcar de aş fi adus proiectul, lasă o să îl aduc mâine. Sper, Adică nu se ştie, poate îl uiit şi mâine, şi nu vreau asta.

Adam POV:

Nu pot să cred că m-a lovit, şi de ce mă rog? Pentru un proiect. Deşi ceva îmi spune că proiectul ăla a fost doar aşa ca să aibă ce motiv să-mi dea. Măcar de s-ar fi învineţit aşa. Nici nu ştiu de ce nu am ripostat. În mod normal aşa aş fi făcut, doar că Axel implică altceva. Lovitura aia sigur a dereglat ceva în capul meu, decând filozofez eu aşa?
Am ajuns într-un final în clasă, şi cu norocul pe care îl am azi, am reuşit să ascund şi lovitura. Dacă aş putea face asta şi în timpul orei.
--Tu ce ai păţit la faţă?
Minunat, singura care nu trebuia să afle, tocmai a făcut-o.